se clatină pădurea ea suflă mai tare
dincolo e pajiștea unde și-au făcut colibe oamenii
legat de un picior paște necazuri inorogul
și coama se mișcă încet ca de adiere fermecată
el bate cu piciorul și din găurile pămîntului ies puricii de pămînt
se hrănesc cu povești
copiii îi prind îi scarpină pe creștet pînă curge din ei sevă
doar vraciul recită în transă cu brațele desfăcute
ferigile cresc în vederea ochiului
o turmă de căprioare gigantice fugărită de reptile cu colți
și pene
apoi tăcere
ea își oprește respirația
deasupra chipul frumos se apleacă și o sărută
ea plînge
el o înghite de fericire.