când nu pot sã scriu
mã aºtept

un om a lovit
dar nu locul doare
ci simt toatã durerea lumii
în orice vibraþie
spre oriunde iubire
în oricare plâns
pentru cã tu
TU
nu ai timp de toate aceste lucruri
chiar dacã ele sunt
atât de mãrunte
astfel încât nu le vezi
dar atât de viu colorate
cã m-a orbit frumuseþea culorii
nu o pot atinge
ºi nici nu o pot iubi
pentru cã în jurul meu e doar
tristeþe
ºi
grabã
nu eu scriu despre jelanie
ci doar o scriu din partea celui ce nu poate
nu eu sunt cea care nu iubeºte
ci eu am iubit ºi iubesc în neºtire
din toate vremurile duse
în toate vremurile viitoare
ºi visul fiecaruia
ºi lacrima din coltul gurii tale
ºi graba ta
pe toate le iubesc

m-am ascuns dupã cuvinte dure
sã nu-mi vezi faþa
nimeni nu a ºtiut adevãrul
am fost orice de dragul oricui
am atins sublimul fiecãruia de dragul clipei
iar acum
am rãmas
a nu ºtiu cui
în nu ºtiu care timp
a nu ºtiu câta oarã
mai pustiind pustiul
ori sãrãcindu-mã
în acelaºi om obiºnuit ce-ºi ‘nalþã ruga
în iertare