Căpitanul:
Bucuroși de noi?
Gazda:
Bucuroși! Bucuroși!
Căpitanul:
Trăiască gospodarii din casă, cu întreaga lor familie, întru mulți ani fericiți!
Strigați ura flăcăi!
Ura! Ura!
(apoi în continuare):
Bună ziua și bine v-am găsit sănătoși, pe anul... !
Vă recomand banda lui Harap.
Împăratul (ofițer):
Stai! Semn rău!
Împăratul dă poruncă
La oștenii săi viteji.
Căpitanul:
Da, înălțate împărate,
Eu sunt căpitanul Doru,
Mă voi duce, mă voi bate
Pentru țară și popor.
Ciobanul:
Prea-nălțate împărate,
Eu sunt bun de cercetaÈ™!
Ei au dat năvală-n stână
Și-au băgat cuțitu-n caș.
Căpitanul:
Și tu ai stat așa,
N-ai dat în ei cu ceva?
Ciobanul:
Ce să arunci, căpitane?
Că aveau la brâu pistoale
Și cu altele în mână,
De stăteam pitit în stână.
Nici un deget n-am mișcat
Până când ei n-au plecat.
Căpitanul:
Ah, cum de n-au fost ostași
Să-i prindă furând caș,
Iar eu să-i aștept în zori
Și să-i iau la întrebări!
D-apoi, bine, măi, făptași,
Înălțate împărate,
Pe ei o să-i batem
Până o curge miere și lapte.
Împăratul:
Să mergem!
Ciobanul, căpitanul și împăratul (cântă):
Vină inamicul orișicând va fi,
Pregătiți de luptă el ne va găsi.
Domnitorul țării e bun luptător,
La a lui poruncă, la luptă zburăm.
Harapul I (bate în ușă)
Căpitanul:
Cine e?
Harapul I:
Noi.
Căpitanul:
Care noi?
Harapul I:
Noi, harapi din hărăpie,
Trimiși de Osman, solie,
Cu ciudă și cu mânie,
Ca să sfărâmăm capu-ntr-o-mie.
Căpitanul:
Stați puțin, să vă dau veste la-mpărat,
Că nu știu unde este!
Harapul II (bate în ușă)
Împăratul:
Cine e?
Harapul II:
Noi.
Împăratul:
Care noi?
Harapul II:
Noi, harapi din hărăpie!
Sunt trimis ca să zdrobesc
Pieptul vostru-mpărătesc!
Împăratul (către căpitan):
Deschide!
Căpitanul:
Măi, harape îmbufnat,
Ai îndrăzneală la-mpărat?
Harapul II: 68
Da, fiindcă sunt harap!
Căpitanul:
Retrage-ți oastea, păgâne,
Căci înfig sabia-n tine!
Cu-ndrăzneala care-o ai,
Te pot face cap să n-ai!
Harap I și II:
Îndurare, împărate înălțate,
Ce-am făcut nu vom mai face!
Căpitanul:
De data asta sunteți iertați,
La Osman voi să plecați,
Iar dacă ne veți trăda
Moartea vă va mai scăpa.
(negustorul intră și scapă luleaua jos).
Căpitanul:
Măi, negustor gulerat,
Ce tot umbli aplecat?
Negustorul:
Mi-am scăpat luleaua jos,
Vreau să nu umblu de prisos,
Că îmi zici tu gulerat,
N-am ce-ți face!

Culeasă de la Albiș Ion din Piatra Șoimului - Neamț