am fost atins de-a ta privire tâmpă
și mi-a cutremurat întreaga-mi ființă
și acum îi simt răceala ei pe tâmplă
realitatea dură de neputință

mi-ai spus atunci în șoapte arogante
adevăruri ce-abia acum le dau un sens
că-n lume aceste lucruri nu sunt adevărate
ci doar tu ești adevărată-n univers

că tot ce-avem în lume avere sau iubire
durere sau chiar și-a noastră viață
nu este a noastră nu ne aparține
ci doar tu o moarte prezinți o siguranță

iluzii sunt aceste mofturi pe care le avem
ele ca și viața oricând pot fi furate
ca fumul prin toate noi trecem
și numai pe tine te atingem moarte

prin viață avem căldură stări dureri
prin ea avem dorințe avem simțiri
și ea ne poartă pe-atâtea noi cărări
și ne penetrează inima cu atâtea noi iubiri

dar numai moartea este cea care
ne oferă un lucru de nepătruns
ea nu ne dă mii de stări ci doar o stare
și numai odată doar o dată un impuls

că vom porni-n lumină sau în întuneric
că moarte vom simți ceva
că dincolo pământul va fi pătrat sau sferic
de știut doar în moarte vom putea

că ea este neagră sau albă
că-i rece sau că-i caldă
atunci doar vom ști
când moartea cu-a ei umbră
pe noi ne va umbri