în buiestru își răsfiră coama de ceață
câmpul
tăiat de copacii din drum
sângerează la orizont

un sicriu pe roți plimbă chipuri
de la unul la altul
jetonul pus în joc
la pariu

încă neluminați folosim artificii
pentru a părea altfel
după fiecare coborâre în viață
auzi un oftat

împrejmuiți de pâcle
suntem strașnic închiși
în celule

ca un cutter
dimineața pătrunde prin noi
retezându-ne visele

împrăștiate
umbre ascuțite
ne (în)scriem
spre nicăieri

(21 oct. 2010)