te scriu
despletită în ploaie
a uitare de lucrurile ce nu mai există
despletită în ploaie
dansai
și ochii mi-s două găuri negre
ce absorb priveliștea ta
de fecioară-femeie
neatinsă de Măr
decât în șoapte de iubire
ce ți-au vărsat în viscere
dorul de a face dragoste
doar cu umbra bărbatului
cu umbra falusului său
ce se întărește când te atinge în noapte

te-aș putea scrie
despletită în ploaie
și apoi aș îndosaria
restul
păstrând numai bucuria
de a te vedea
atât de zglobie
abia atunci s-ar naște
adevărata poezie