Gândind la Letea și la frații lor
Ce-și poartă-n țesălări de vânturi coama
Caii de ham îmbătrânesc și mor
Cătând sălbăticii în trup, la mama.

Prin oase, amintiri de herghelie
Cristalizează-n nopți răcori de nor
Și-adorm sleiți cu limba de leșie
Gândind la Letea și la frații lor.

Acelaș vis îl cată prin pereți
În fiecare noapte și iau seama
La tropotul năvalnic de ereți
Ce-și poartă-n țesălări de vânturi, coama.

Albiți, castrați, munciți la istovire,
Cu hamuri și cu răni, pe trupul lor,
Privind printre caiele spre nefire
Caii de ham îmbătrânesc și mor.

Și ultima suflare de bătrân
O tropotesc spre zări și drama
O-ncheie pe un braț sărac de fân
Cătând sălbăticii în trup la mama.

Cătând sălbăticii în trup la mama,
Caii de ham îmbătrânesc și mor
Și-și poartă-n țesălări de vânturi coama,
Gândind la Letea și la frații lor.