ți-am auzit vocea în toate orele anotimpurilor
respirația și bătăile pleoapelor când închideam oamenii în mine
și-ți dăruiam în fiecare zi câte unul
cu ochii mari și nerăbdarea unui copil îmi deschideai pântecele cel dătător de bucurii
și întrebai : „azi ce primesc?”
și niciodată nu ghiceai – nici motivul nici obiectul

dar de la un timp am început să pierd
jocuri zile așteptări
ori tu ai crescut.