trec prin zile ca prin alaska
am blândețea unei sănii plecate în zori
departe
azi deschid ochii încet somnoros
până îmi curge tot întunericul din plămâni
inspir adânc
orașul s-a aplecat o clipă
sub zăpadă
aerul îmi pansează nările
îi admir tăcerea
e un cavou de cristal prin care alunecăm
pentru că e și asta o moarte
însă tremur
par un magazin în demolare
peste care vreau să vină aprilie fără ifose
o parte din lume există
cealaltă a trecut
e sâmbătă
iar sâmbetele sunt ale apelor pustii
ajung acasă
mâinile mele zac ca două macarale stricate
eu tac tu descarci muzică
nu știu de ce mă simt
dat dispărut la poliție
las să treacă peste haine orele
cum trec vapoarele pe dunăre
mohorâtă planetă e azi
iau un pulover pe mine
furia ta vie ca o cireașă mare din care mușc
mă electrizează
lasă am să reinstalez windows-ul
până atunci
în oglindă doi bătrânei mănâncă față în față
din farfurii metalice