s-au spart culorile în oglindă
omul invers din fața mea e gri
cioburile au umplut o urnă funerară
locuiește un fel de moarte în oglindă
nu mă recunosc dar eu sunt omul acela
dincoace moartea nu-și scutură evantaiul
frigul pe retină
și purtam un costum de mire nunta se făcuse deja
deși nu auzeam decât muzica ferecată de jale
a bocetelor