într-o seară, pe la liniștea sufletului
mi-a trecut prin fața ochilor
o pasăre

nimic deosebit până acum
veți spune
mare lucru să vezi păsări noaptea!

nu e,
doar că aceasta mă privea într-un fel anume
îmi amintea ochii tăi de cafea caldă
pe care îi sorb din cana inimii mele încet
niciodată nu mă satur să gust din ea
devine un ritual
pun cafeaua ochilor tăi în ceașca privirii mele,
o țin cu mâinile ca pe o boabă de rozar,
golesc peste ea apa fierbinte a dorului de tine
și învârt cu așteptare
din suflet, mi se ridică firicele de aburi
închid ochii și să mă pierd
în mireasma privirii tale

nimic deosebit până acum
veți spune
ochii nu au mireasmă!

dacă nu au,
înseamnă că nu ați văzut niciodată cum înfloresc ochii cuiva
asemeni florilor de măr
petale cu gene lungi care vă țin în brațe și vă șoptesc
stelele

cum spuneam,
în noaptea asta am văzut o pasăre
care nu știu din ce motiv s-a oprit să mă privească
prin ochii tăi
eu am făcut cafeaua din mireasma ochilor tăi
în timp ce o sorbeam
învârtind ceașca inimii mele încet, într-un carusel de emoții,
te rosteam încet
un cântec fără note muzicale...ritmul tău e unic pe inima mea