Bă, eu, când manânc colivă, se ascunde soarele,
Plânge popa în căldare să boteze mai sfințit,
Își așterne luna pledul și-mi pupă picioarele,
Nădușește dracu-n poartă pârpolind a asfințit,

Ninge-n munții fără mine și înscriși de-a-ndoaselea,
Cade fluturele negru, unsuros, lângă perciuni,
Cântă ploaia pe la streșini până-mi intră-n oase, le-a
Înmuiat să mă ia sor-sa, moartea, fără stricăciuni.