În Deltă-i stufăriș,
Și apă multă, multă,
Un suflet pe furiș,
Vibrează și ascultă!

Și-așa frumos vibrează,
Că Dunărea se-oprește,
Și-n valuri memorează,
Ce inima-i șoptește...

Ea duce-n larg de mare
Și-n aburi ce se-nalță,
Iubire și visare,
Durere și speranță...

Și-asteaptă... Ce așteaptă?
Nici ea prea clar nu știe!
De-i strigăt sau de-i soaptă,
Ea-l pune-n poezie...

Și-atâtea doruri zboară,
Din inimioara-ți tristă,
Că lumea se-nfioară:
E-un suflet de artistă!