mi-am dorit mereu ca nopțile
să nu vină în același timp cu visul
după o mie de ani
viața rămâne un rest
dar nu poți explica
de ce nimicul rămâne un cântec

și oare cum să faci să dispară dorința morții
care-ți atârnă de gât precum un medalion?

un Dumnezeu te mișcă prin lume
iar tu speri
să-ți pierzi durerile
pe urmele altora
nu vezi că dorința de negru cer
dansează precum îngerii
rezultând masca misterului promis
din adâncul pădurii

data viitoare când mă voi naște
voi săruta întâi pământul
să pot trăi privind în ochi viața