să cauți

cu disperarea aceluia care își amintește întocmai ce a visat
și-n locul tău să-ți descoperi copiii mergând pe aceeași tricicletă
luând curbele cu aceeași stângăcie
spărgându-și același genunchi
stâlcind aceleași cuvinte și plângând cu aceleași sughițuri
suferind la fel și comportând aceeași neputință

apoi lucrurile își recapătă firescul
o mână smulge celeilalte mâini jucăria pe care ai renunțat s-o repari
degetele învață să numere în speranța că vor număra bani
ochii își pierd inocența deprinzându-se cu frumosul
privind din ce în ce mai lung curul și țâțele femeilor cu vinoncoa

de-a ce te-ai mai putea juca alături de o fetiță plină de coșuri
cu pieptul plat ca al unui băiețel
pentru care în cel mai fericit caz când te prind alții mănânci bătaie
când sunteți singuri îi mănânci cum ai văzut la televizor
sanvișul cu ementaler
ceea ce îți produce invariabil sete
decât să o amplifici pierzând timpul cu ea
începi să cotrobăi prin cămara părinților după sticlele de alcool

bine o să îmi reproșați și dragostea?!
e ca atunci când privești un câine în ochi și fără să știi de ce
îl iei acasă