ai întors ceasul pe dos
fără să lași amprente
tu porți mânuși de casă
ștergi praful cu pielea nopților

pe masa disecției
un tirbușon din lemn de vioară
o pensetă din scoarță de sequoia
aripi și păpădii praf de mac

privești legat la ochi
înghiți cu pâine neagră
iubirea
ai spus tu ai spus mereu ceva
cu penseta în mână cu ochiul orb în microscop

ce cauți în ochiului de greier
i-ai legat antenele gura picioarele
nu vezi

nu
ai șoptit tu ai șoptit mereu ceva

tu nu știi când se umple vasul cu apă

trebuie să cânte
ai spus
nu
nu ai spus nu ai spus greiere
ai spus un greiere întors pe dos
ca ceasul de pe perete

ții penseta în mână te uiți în ochii mei
șoptești tu șoptești mereu ceva

ochi praf de mac timpul
împreună fac un greiere

peste dealuri
lumi de ceasuri și ceruri
tu dai pâine la porumbei

ți-am șoptit ți-am spus
nu cântă
nu cântă ți-am șoptit
nu cântă în lume nimeni împreună

greierii tac sub apă