Iubito, nu mai am în suflet pace,
Mai vino, când ai timp, pentru vreo oră
Căci Mântuirii mele îi ești soră
De ești aici nici vremea nu-i rapace.

Ceasornicul făptura îți adoră
Secunda în miime se desface
Odaia-i strâmtă, dar ce are-a face
Cu Necuprinsul când te prinzi în horă...

De unul singur toate sunt amare
Și pita ce o pun în zi pe masă
Și nu se vede urmă de schimbare

Prin triste căi, în viața mea rămasă.
Mă bântuie o veșnică-ntrebare
Ce mi se-așterne lesne pe grimasă...