Poate că ar trebui să găsim o altă modalitate
pentru a exprima rutina din dragostea noastră.
Poate că dacă ne-am gândi
mai fără silă, la ce vom mânca la cină
nu ne-am mai uita așa în farfurie
precum Wllmen în Barul rătăciților.


Am putea la fel să blocăm ferestrele
ca să nu mai avem unde holba privirile
în timp ce unul din noi
își va dezlega limba împrăștiind cu mizerii cotidiene
din acest oraș din ce în ce mai murdar.


O dată sau de două ori pe săptămână ar trebui
să ne pară rău și aproape să regretăm
și să ne purificăm devreme de dimineață.
Un gât de-alcool sfințit ar fi de-ajuns.
Nu uita pastila!


Imi amintesc cum firul negru de păr de pe gâtul tău
s-a sculat noaptea trecută fără ca tu să te miști
sau zguduitul trenurilor să te deranjeze. M-am ridicat
și eu pentru că ultima mea treabă ar fi pur și simplu
de a vedea dacă toate ușile și ferestrele-s blocate.


Ah, și nu uita să începi să zâmbești
înainte s-ajungi la birou ...