Se-ntâmplă unic curcubeielor
Ca toate să fie-nghesuite în culoarea neagră
Iar colțuri de stea să le găsească și pe ele...

Ca și culorile, cuvintele grele de sensuri
Cotropesc colțurile vieții de parcă sunt infinite,
Lumina scindează cerurile cu rugăciuni
Înspre toate ființele angelice
Și totul devine curcubeul...

Mie mi s-a legat lumina de ochi
Când am prins steaua între degetele minții mele
Cu inima de sânge și carne...

Pentru că a venit primăvara odată cu ea,
Mi-a luat viața de mână,
Mi-a înflorit inima cu speranță
Ca să găsesc toate cuvintele
Bătându-mi la ușa limbii...

Și atunci voi înșfăca fericirea...
Voi găsi sensul clipelor
Măsurându-mi viața în altcineva
Dobândind infinitul...

Și cum visez cuvinte despre ghiocei,
Zbor peste păduri verzi...
Culorile mă-nghesuiesc,
În sinele greu de fericire

Ochii luminii mele au lăsat să clipească un etern „iubesc”