se târâie ceața pe streșini
alți muguri scoarța străpung spre-a ne fi scuturi
zăpada vechilor așternuturi
a născut un pământ frământat

bat aerul cu os de aripă smucită
găsit înfipt în munte de-un ihtiolog
ce tot repetă pisălog
despre potop că e un fel de arătură

nu credeți că-i vis întâlnirea
acestor arbori cu fructe kaki
sau dacă la piață veți găsi
pescari ce-au pe tarabă glandă de cerneală

dimpotrivă literele acestea-s o barbă
crescută de frică pe când
apostoli pe-aici ajungând
dresau lei afrontați și acvilă și zimbru

ne-am cumințit îndată ciocnind
la micul dejun ouă de bibilică
și cupe generoase cu ceai de anghelică
uitând de streșinile care-au ruginit