Picuri de ploaie, pe sârme curg,
Se preling și alunecă pare,
Când plouă, până-n amurg
Și plouă din nou, frără soare.


Ce rece ești ploaie, când curgi
Spre streșini, spre alte grădini.
Când stau, te privesc, gândesc rugi,
Spre alte ceruri și alte lumini.


Ploaia pe sârme dansează grăbită,
Iar picurii mulți, mă îngână.
E rece și grea, ploaia venită,
Se duce să bea din fântână...


Și iar o admir și iar o privesc,
Cum curge spre lacul din mine.
Ea curge, eu nu mă grăbesc,
Gândesc, ascult ca și tine.