Sunetele amplificându-se
noaptea în liniste, ca si când ar ramâne un
gol misterios dupa o ridicare a lucrurilor
la cer. Se-aude deodata tipatul gutural, concret,
aproape omenesc, si zbaterea unei pasari
sugrumate în castanul plin de flori si de pisici
la pânda. Sângele îmi preseaza disperat
tâmplele. O vena se zbate si gura mi se umple
de un gust nou, între salciu si uscaciune.
Ramân înmarmurita ca la numai câtiva metri
distanta una din fapturile lui Dumnezeu
îsi da sufletul. Și eu nu mai pot face nimic
ca sa uit asta.