am înțeles că întâmplarea e un strigăt
care în pietre se sparge
am înțeles că întrebarea e o dilemă
și că răspunsul pe nicăieri se găsește
am înțeles că nopțile sunt și nu sunt
povești închipuite regește
am înțeles că vântul e rătăcire
și în ruine se prăpădește
am înțeles că viața-i în sud
te-mbracă în alb și-apoi moare
dar nu știu cum toate se duc
spre sus unde ochii se-nchid
nu știu nici de ce îmi răspund
cuvinte din matcă de plumb