Merg să identific corpul care crește în corpul meu,
în drumul spre elucidarea misterelor
nu fac nicio oprire, doar mici pauze de respirație,

am o oră în care nimic nu mi se împotrivește,
un joc de lumini inegale,
un vânt violent,
dramaturgia lucioaselor funii
care să-mi smulgă gâtul din trunchi,

vin după tine pe drumul acela arhicunoscut
de-o parte, de alta
capuri tăiate
așezate frumos pe leațuri de gard,

dau la o parte cu mâinile ceața groasă
pas cu pas,
pas cu pas mă apropii,
privesc în tine până ochiul mi se transformă în far.





(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)