frunzăritul ziarelor e ca o fugă
crepuscul de există, îmi șoptești printre rânduri
cică un timp mai ai și-un țipăt
iubirea îți crapă de ziuă sfârșitul
împăiezi fericire și-i spui virtute
la un izvor lăudat zâmbește Apollo
dar nu te speria, îmi șoptești printre rânduri
frunzăritul susține în sânge dorința

părerea mea e alta, îți zic filosofic
viața e o harpă și te cere integru
te rupe-n homo faber și-apoi îți râde-n nas

citește despre lupi, repet doar pentru mine
și plângi pe bolovani apoi citește moda
sau poate o idee ce-ți șade la picioare
îți vreun gând sau nu, oricum n-ai tu dreptate
că ce aduni, ce scazi, împarți la doi și-ți iese
oricum nu e poveste, ci crasă nebunie

părerea mea e alta, îți zic tot filosofic
nu lăcrima în starea ta confuză
clienții pot petrece parfumata vulpe
sau pe doamna cea pitică, la o adică?
ce harpă?
nu auzi cum aerul îți cântă?
oh, ne mai rabdă puritatea din fumul țigării
se leagă nisipul de pustiu că e la modă să ai
iar eu să nu știu


ai terminat ziarul și-acum preferi să taci
prea bine
taci
… hm, te uită cum tăcerea îți șuieră-n pustiu