de când sunt închisă aici.
oamenii mă privesc ca pe un artefact asiatic,
primesc mâncare din inima unui călugăr
budist și apropo,

când vrei să mă intrebi

de fapt

ai putea să mă întrebi, serios
ai putea să mă întrebi
unde locuiam înainte

ai putea să mă întrebi
cele mai ciudate chestii, cum ar fi
de ce se trezește timpul din noi
la un moment dat își găsește
ceva mai bun de făcut
sau
cum de lumea se umple de supersțitii
în fiecare vineri mai mult ca oricând
da’ noi nu, noi
am învățat să vorbim într-o limbă
semișoptită ce n-are omolog în lumea
de hârtie