Stol prin puful dimineții
fete-n alb subțiri ca fumul
îmi încurcă-n joacă drumul
cu un șarpe din mătasea pletelor blondii,

ochiu-i fagur cu dulceața
coapselor pe care ninge,
latră lupi de gheață-n sînge
clipe-păpădii...

Eu le-aprind sub ia lunii
aripă cu frunza rară
dintr-un măr cît o poveste
născocită-n Rai,

fetele cu sîni de-o șchioapă
într-o pasăre-și îngroapă
cheia nopții culcușită-n
carnea lor de bal;

fetele cu ochi de-a dura,
nimfe cu suspinul roată
dintr-o sîmbătă cu poartă
vin prin puful de lumină
să-mi deschidă drum

în iubirea lor de-o vară
despre care nu se spune
fiindcă-i vreme fără nume
într-un ceas de scrum