trupul meu începe odată cu tine
când intri în cameră îmi cresc
mâinile, capul, ochii, și tot așa
până când te așezi pe marginea patului
trupul meu e gata, de fiecare dată
pielea mea nouă flutură ca o velă pe spatele tău

lângă tine aerul este mai rarefiat
am învățat să trăiesc nu doar cu oxigen
ci cu un element chimic mult mai rar
găsibil doar în respirația ta

dimineața nu mă lași să privesc pe fereastră
„ce-ți trebuie ție aer curat, briza vine din mine”
spui tu, în timp ce-mi iei mâna și o duci la inimă

niciodată nu merg unde vreau
calc pe urmele tale ca și când tot orașul ar fi minat
îmi e frică să mă desprind
stau în spatele tău ca o pasăre pluvian
mă hrănesc din umbra ta și alte mărunțișuri incolore

în fiecare noapte în mine mai moare o femeie
niciodată nu plâng, niciodată nu o cunosc
o mare povară căzută pe covor
ca o piele de șarpe
a doua zi sunt din ce în ce mai tânără