Văpaie arde cerul într-un amurg de vis,
Iar norii lungi sunt trepte de flăcări purpurii
Ce trec pe-un râu de aur spre-un tainic paradis
Din care vreau a crede că Tu cobori și vii...

Se cerne-un jar de-argint topit peste rubine,
În aer - păsări, fluturi devin bolizi de foc.
Privesc splendoarea firii înfiorat de Tine,
Căci numai Tu dai farmec minunii-acestui loc.

Pe cer se proiectează profilu-Ți blând acum:
Parcă-i țesut din raze... Luceferi ai în păr!
Dar, peste-o clipă, vraja dispare ca un fum -
Plângând, admir apusul măreț și-nălțător.