Începe floarea-n meri să piară iar
O-nfrânge fructul ca pe-o fată coaptă
O văd cum cade-n colburi și tresar
Și iar zădărnicia-mi râde-n poartă

Și-n vremea asta prin livezi de web
Mirese virtuale-și plimbă mirii
Așa încât nedumerit mă-ntreb
Au rost pe lume merii, trandafirii?

Ori poate că și florile se nasc
Numai vroind să-mi întristeze mie
Călătoria asta-nspre Damasc
Și să-mi sporească amarul sub călcâie

Vorbesc cu merii, ei surâd încet
Și bucuroși de fructe-și schimbă visul
Sărman, zălud, îmbătrânit poet,
Viața-nvinge, ce știi tu învinsul!