prindeam momentul să mă atașez de câte vreun pescăruș livingstone
îmi plăcea să-l dezmierd dându-i mere ionatane sus pe-o piatră
să rimeze cumva cu zborul din aripa mea frântă
aș fi putut muri pentru el dacă nu ar fi fost cerul atât de ascuțit
să-mi taie frânghiile dintre un apus de soare înalt și-o creangă de aur
ce dulce moarte ar fi fost și ce nuntă s-ar fi pornit în cer
am obosit căutarea mi-e lungă precum ochiul ce-l port printre gene
risipire de cântec și iată-mă cum fluier prin mine trec ostași cu săbii
stau drepți ca lumânările viilor și mi se pare că aud în zare muribundul
îmi cade sub coaste chircit e ziua în care-și vinde trupul pentru o clipă
sunt veșnica pasăre precum și tu ești în ea veșnicia din care cobori lejer
cu mâinile la spate omul cuminte din tine
el și-a sfârșit drumul
de aici încolo puteți să-i luați viața să faceți ce vreți cu ea
nu e de împrumut