mi-s gandurile mute

si plang in interior ,

seaca-mi e privirea

si toate rau ma dor . . .

cartea zace uitata

pe-un colt de adevar ,

pradata de-ntuneric

si toate rau ma dor. . .

pe ulite inguste

pe strazi si pe trotuare

zac suflete pribege

ce cata-n departare !

pe campuri secetoase

taranii pribegesc

cu unghiile-nnegrite ,

pamantul ostenesc . . .

si lacrimi umilite

brazdeaza iar

pamantul ,

si toate acestea

Doamne , ne secera

cuvantul !