eu sunt
nebuna care umblă din om în om
cu peștele în lesă
(îți jur că inimii i-au crescut branhii)
cerșind un pahar cu apă
nodul în gât buzele uscate
mirajul care îți împinge femeile pe fereastră
meduze plutind prin aerul vâscos
noaptea miroase a pește stricat
dar nu mi-e frică
voi linge viața asta ca pe un bulgăre de sare
iar sticla mi-e martor
voi ajunge acolo
numai să nu mor de sete pe drum