când plouă tai cerul fâșii fâșii
să-mi leg rănile provocate de apă
iarna e mai bine zăpada nu taie pârâuri
în lutul cărnii pământului
se așază într-un loc și adoarme

când plouă
femeilor li se lipesc hainele de trup
dezvelindu-le nudul
într-un peisaj
de urbe sau de sat
una are fundul tip j.lo.
alta are sânul lăsat
de la atâția prunci ce i-au trecut
din neființă în viață
armele soldaților se decojesc de rugină
și mai înfocate sunt toate războaiele
când plouă



lacrima izbește cu ferocitate în mâhniri ori bucurie