dacă știam
nu mai plângeam ca la înmormântare și nu venea urâta aceea
să mă țină de mână să promită că mă taie în două și nu curge sânge
dacă vrei îți dau să atingi bisturiul

peste câteva ore mă afișam la un cenaclu cu moni stănilă
cu toți șerpii și balaurii mei polarizați pe la tâmple
cu toată jungla memoriei mele strigându-mă pe nume

ceai cafea apă
fumau doar ei doi
moni și mugur
ceea ce îmi da speranțe și faptul că mugur
citea convingător despre moartea închisă în debara
iar ceva mai târziu prin junglă se scriau e-mail-uri
microfonul trecea din mână în mână cu lehamite
poate mai citește cineva nu nu
am zis și eu nu

prin orasul melancolic
am vazut venind primavara
nu mi s-a parut