spăl și mă gândesc
cum ne curățăm de noi
de zilele tot mai puține

viața e delegație

o valiză care nu se golește
niciodată de sentimente
înghesuite între haine
mereu pe ducă

totdeauna lași un pat răvășit

calc și îmi imaginez trupul
umplând țesăturile
inspir adânc să consum tot
aerul dintre noi

așez lucrurile rămase
din tine unul și încă
unul urmează
să mă părăsească

(29 mai 2011)