ești un vers nescris
pe tâmplele de nisip ale timpului
trecut printre degetele olarului
ce te-a găsit femeie de lut
între brațele pământului

îngropi dorințe-n bărbații ce ți-au cunoscut pântecul
dăruind lacrimi din buzunarele despărțirii
le credeam ascunse de pleoape
la miezul nopții iubire
pe genunchii lunii pline
atunci când florile
încă mai mureau în inima mea

departe și totuși în tine femeie de lut
am să-mi îngrop păcatele.