în fiecare seară mă încui într-o cameră de cristal
rulez aripi de fluturi și le înmoi în lichidul albastru
picur semn cu semn până ce se aude numai susurul
fiecare venit își lasă hainele pe celălalt mal
se scaldă în cuvinte cu veselia copilăriei
oameni în toată firea

fericită fac tot soiul de origami cu metafore
le dau drumul alegoric la vale
ei prind ce le place studiază și pleacă altfel

un șoricel intră ca într-un sac de nuci
mă și amuză cu mustățile lui
aș putea scrie un roman
despre

(2 iunie 2011)