Doar stânca a rămas din țărmul tău
și spuma pe coama valului de mâine
și liniștea topită în adânc
cu murmurul înmărmurit în tine

doar zbuciumul și carul de pe cer
( croit în stele de noaptea care trece)
doar negura și-un crater cu mister
e tot ce-a mai rămas din marea rece

doar stânca a rămas( la țărmul tău)
tocită înspre valuri de furtună
și-un gol mai alb ca norul de pe cer
ca soarele căzut pe- apus de lună

doar stânca a rămas!...