marș potaie
dă-te la o parte!
zice-o babă hâtră
câinelui ei slăbănog
ridicând nervoasă
bățul cu rol de baston

năpârlit pe jumătate
și lihnit de zile-ntregi
iese-n fugă pe sub poartă
iată-l... e acum în drum

n-are după ce bea apă
dar se-ndreaptă spre pârâu

un moment crezu că țâncii
toți la joacă pe podeț
îi vor da ceva fărâme

dar... de unde
nici aici nu are parte
de visata liniște

dintrodată cei cu prăștii
toți spre el îndreaptă ochii
slobozesc ploaie de pietre
nimeresc până și-n bot

sărăcuțul... plânge doar
și șchioapătă
are-o unică scăpare

intră înapoi în curte
cată colțul său cu paie
și renunță... să mai latre