din necesitate pură iubesc mereu
n-ascult nicidecum de sfaturi prietenești
ce mult prea des vorbindu-mi despre iubire
mă spurcă doar cu-apucături vulgare

te numesc îngerul fericirii mele
deși de la tine doar plăcerea o aștept
apoi gândesc: plăcerea vine pe urme păcătoase
mă-ntreb: ești chipul celui ce-l numisem înger
ori demon care prinde chip în noapte

simt pofta sângelui în vene
cu ușurință să-mi cadă fecioarele la pat
simt demonul ce minte ca un filfizon
turbat de ruga frumoasei pe care-o vede lângă mine
scoțându-mi petele-nvechite de pe haine

atât de serios în fața ta n-am fost vreodată
te rog, cu mâinile peste-al tău trup împreunate
să-mi juri că ți-e curată cu adevărat iubirea
n-aș vrea să suferim în urma hotărârii noastre