Pe vis din vechime șade sonetul
Prezentul îl neagă, îl interzice
Că-i fără urmă de vlagă îi zice
Contemporan doar ca timp clarinetul.

Uitării dorind poeții să-l pice
Cu degetu-n tastă bând internetul
Nu scoate unul din haine carnetul
Cuvântul pornind în grai să-l răspice.

Cenacluri ilare naște rețeaua
Și forma fixă în trist monitor
Vajnicii lirici de-acum cumințeau a

Mai scrie spre veci pe vreun amator
Căci vremea moda o schimbă, cățeaua
Și textele tale-s de abator.