de o mână mă ținea dumnezeu de cealaltă
dracul. îmi înfipseseră un stâlp în cur
și mă puneau să imit trotineta. noi trei
la plimbare. ne urmau de la distanță
ada milea împreună cu un pinguin. mersul lor
era același refren. dracul
arunca pietre ea fugea mai greu pinguinul.
dar mereu se întorceau și lingeau zidurile de sete.

vesel eram ca orice ființă ce se coace în lumină.
dar dumnezeu dar dracul erau stânjeniți nu aflaseră.
de-i mai bine să fie bărbat ori femeie. aici.
se purtau ca niște transexuali
ba unuia un serafim îi ciugulea ochiul.

eu aveam o moarte în cap și nu știa cum să iasă.
uneori scotea o unghie prin ureche iar
aerul se vărsa ca într-un jgheab în temnița ei. doar
atunci cânta.

vesel eram ca orice viu. pielea mi se desprinsese la subraț.
încercam să-mi potrivesc pașii cu dumnezeul cu dracul.
dar mai mult mă târau. stâlpul se tocise.
mi-am înfipt palmele sub călcâie m-am urcat în leagăn.
de acolo am strigat: cine-i sămânță și cine kantaros?