Sub luna tremurândă ies vampirii
Își caută cu însetare prada
Plutind din țintirim pe sub arcada
Curtată de păcat a mănăstirii.

Monahi odată, s-au trezit din lada,
Din racla rece. Patosul Vestirii
E doar un nor fugar al povestirii
Ce peste Viață-nchide acolada.

Nici vii nici morți...Așa Domnul lăsat-a
Sprea pedepsi singurătatea castă...
Și Rai crezând c-o să le fie plata

În fapt nu au trezit decât năpastă.
Căci Dumnezeu nu-n van în Faceri gata
Le-a zămislit consoartă dintr-o coastă.