Sunt piatra mormântului meu.
Pe pământ, în pământ,
Rădăcinile-mi ajung în celălalt cer.
Lovită sunt de coarne și aripi deopotrivă,
Pentru drumul lui fiecare vrea piatră.
Cu plăcere mai calcă în noroi doar pruncii,
Picioarele lor translucide frământă materia,
Fiii preferați ai Meșterului calcă lutul neobosiți
Palate, morminte, oameni,
Totul trebuie reparat într-o zi.

(23 VI 2011)