rar s-a ținut cuvântul pe hârtia rosturilor

l-am rânduit după mărime în cutiuțe de acadele și ceai
unde mama stivuia nasturi și tata monezi
“vai de argint”

l-am ținut la temperatura camerei
i-am arătat cerul stelele marea în serile calde

să nu răcească
el
cuvântul cu care se iese din iarnă

el
cel care strigă să crească iarba să zboare
rândunica să aterizeze pelicanul
el
cuvântul al meu sau al tau

ai grijă pune-i fular și mânuși
și spală-l vara de praf de mâinile crude

nu se lasă ușor risipit ca piperul sau întins ca untul pe pâine

rostul cel mare este un fulger
vine cu marele zgomot peste cuvintele rare
le aliniază
diamante
în cuferele vapoarelor
acolo
în linia întâi

ai grijă de cutiuțele de ceai

au în față Pacificul și anotimpul albastru

rar
rar se vor orândui într-o lume
ele toate
cu nasturi și monezi și sclipiri pe aripă de pelican

ele

cuvintele

diamante