am mers pe o strada la dreapta
am mers în rând cu oamenii
eram desculță
aveam în tălpi cioburi
pentru că nu știam să mă feresc de păcate
am intrat în biserică și am sărutat icoana
de buze mi-a rămas o piatră
e șarpele ce-mi umblă urmele
am înțeles târziu
că am rămas aceeași prostituată
în drumul meu cu oameni
pentru că nu știu să privesc la o icoană
fără să mă întreb unde sunt cu tălpile mele goale
unde este copacul meu verde
sau unde mă duce vântul