ochi prăfuiți și mirați
alunecă obositor pe bulevard
un coș de gunoi lenevește sub cotul prostituatei
cerșetorul o susține
cu o țigară
scrumul e luat de vânt
și vorba pensionarului de la ziare
vremuri grele, vremuri tulburi, vremuri apocaliptice
totul ne omoară
așteptăm să murim
uite un rânjet pe fața mortului
alunecă piatra umedă printre degete
la un pas de noi
așteaptă noaptea
să ne lovească cu semnele de întrebare
aberații de genul
cine sunt
unde sunt
unde merg
la ce mă gândeam acum cinci minute
de ce nu dorm
de ce dorm
lovim digul cu propriile aripi
negre de praf și rupte de câini
căutăm chipul luminii ca pe o mântuire
când noi
abia pășim surzi și chiori
mincinoși și apatici
hoți și drepți
hai să ne scriem
Decalogul iubirii
Decalogul minciunii
al vieții
al morții
apoi să ne privim în oglindă
și să vedem ce rezultat final ne plânge în prag

15 iulie 2011