bunica și amy winehouse


mă uit la teleenciclopedia după atâți ani de sâmbete omenești
același istorii ale atâtor săptămâni goale cu pielea întinsă

amy winehouse a ars în propria-i magmă fie-i țărâna ușoară
aburul spirtului a zburat a ieșit pe fereastră din casa ei
s-a oprit într-un nor încă nu știe ce e halenă sau altceva
va fi și ea împăiată pentru seara de gală iar am schimbat canalul

bunica îi spunea telecineclopodie era mirată de ce vedea auzea
în cutia aia care închidea toată lumea iată de ce-ar fi putut fi în stare
sau n-ar fi făcut niciodată dacă ar fi venit pe pământ într-o altă casă
din alt sat de departe ar fi atins cu mâna elefanții și lebedele negre
ar fi fost vecină cu omu'ăla care a inventat moartea prin bombă atomică

dar eu știu că ea știa totul fără să iasă pe poartă după doar o privire
spre deal la apus dacă va fi vreme bună sau un cataclism ne așteaptă
mă uit la teleenciclopedia și mi-e bine ca și cum aș auzi aceeași poveste
care începe cu un moș și-o babă aveau o nepoată numită codița

*

teleenciclopedie


frații medici înjunghiați în catedrală burta ei încă digeră fatale
conspirații iată primăvara lui botticelli o pânză despre imaginea
unei femei bălaie pe numele ei florentina lupul naparleste periodic
se pregătește ca și mine pentru marea vitrină a palatului de cristal
în care vor înțepeni exponatele încă mobile din bestiarul lui dumnezeu

nimic nou aceleași senzații la vocile familiare ale crainicilor foșnetul
salcâmului pe coasta dealului bâzâitul muștelor în bucătăria de vară
unde bunica atârna sedila cu urdă la scurs răspunsul ei când întrebăm
ce simt oamenii când mor uite vezi tu bolovanul ăla de pe drum
aia simte și mortul în groapă o mână de țărână învelită în piele
se mișcă pe pământul care se învârtește într-una o locomotivă cu abur
pregătită să deraieze dincolo de porțile terminus ale uzinei

*

mobilă și durere



nu mai sunt atentă acum mă gândesc să-mi cumpăr mobilă nouă
pentru ca aerul să se împrospăteze ca în casa bunicii
să arunc tot ce e de prisos scrisorile patul cu tăblie sculptată
pendula plantele tablourile fauviste cărțile prăfuite și hainele vechi
să-mi așez pe podea câteva cuburi ușoare și o saltea de paie
ceva minimalist alb-negru sau galben deschis care se pliază se strânge
se face minuscul ceva fără greutate precum pelerina de la niagara
în care de departe mă văd ca o pungă de plastic dusă de vant

o țin cu oglinda pentru ploaia cea mare în trusa de farduri
ceva care mă acoperă mă apăra lângă ceva care mă transformă
în altceva ce poate fi privit nu se strică și nu are sentimente
o mobilă fără durere pentru o casă decopertabilă recondiționată
de taxidermistul celebru al cărui portret îl așternem pe pânză
după curățarea epidermei de toate organele interne de fluide
respectiv îndepărtarea gustului a văzului auzului a iubirii a urii

alt trup pentru hainele bune va trebui să-mi cumpăr atunci
alt suflet voi avea de vândut sau de dat cât încă sunt atât de
mândră de mine de nu-mi mai încap în propria-mi piele



...