Se teme Dabija de versu-mi haios,
Se teme Dabija de riul spumos
Ce curge-n cuvintele mele.
Se teme Dabija de un dur adevar,
Se teme de-o mica steluta din cer
Ce-i arde retina sub gene.

Nu-mi pasa Dabija de “Nu”- ast al tau,
Nu-mi pasa defel de refuzul sa-mi publici scrisoarea- eseu,
Nu-mi pasa defel de cenzura.
Sunt “copilul teribil” al neamului meu
Si cind am inspiratie rid ca mi-e greu
Bilbiindu-mi cuvintul in gura.

Eh!.. Dabija, Dabija cindva se va scri
Cind va vrea Dumnezeu si noi nu vom mai fi,
Se va scri fara pic de cenzura
-Dabija, Dabija vestitul poet
Trait intr-un secol de hoti hrapareti
Cenzura nepoetilor gura…

26.11.2010 Chisinau
Iurie Osoianu